O întreagă LUME, ştie că Oneştiul este sinonim cu GIMNASTICA. Aşa am pătruns noi, oneştenii în lume şi tot aşa vrem să continuăm a fi cunoscuţi.
Ştim cu toţii că Istoria Oneştiului evoluează marcată de doua legende, cea dintâi fiind consemnată în analele istoriei naţionale, stând ca mărturie stejarul din altarul Bisericii de la Borzeşti, ca fiind începutul locului unde s-a născut şi a copilărit Ştefan cel Mare, iar cea modernă, din care am trăit câte o frântură cu mândrie şi sfinţenie fiecare dintre cei prezenţi, întrucât s-a născut odată cu oraşul: Nadia Comăneci – fata care a sfidat legile gravitaţiei, care a învins computerul şi care a scris istoria gimnasticii mondiale.
Dar pentru toate acestea, pentru a fi posibilă intrarea în nemurire a locului şi a omului au existat oameni… oameni care au venit în “oraşul tinereţii”, “oraşul fără arhivă”, cu un bagaj plin de dorinţă şi suflet, de a realiza ceva nou; oameni care cu dăruire şi abnegaţie au scris ISTORIA GIMNASTICII MONDIALE şi ONEŞTENE.
Apariţia NADIEI şi performanţa ei inegalabilă a făcut să revoluţioneze gimnastica mondială, câştigarea de trei ori consecutiv a titlului de campioană europeană absolută, performanţele ei excepţionale, personalitatea şi celebritatea dobândite i-au determinat o popularitatea legendară. Timpul nu a estompat cu nimic strălucirea ei. În pragul mileniului III, Comitetul Internaţional Olimpic i-a decernat trofeul “SPORTIVA SECOLULUI”, iar Federaţia Internaţională de Gimnastică i-a conferit, în anul 2000 titlul de “GIMNASTA SECOLULUI”. Astăzi, în calitate de preşedinte onorific a Federaţiei Române de Gimnastică, alături de Anca Grigoraş, antrenor federal în cadrul aceleiaşi instituţii, încearcă să ducă mai departe, prin experienţa lor inegalabilă, pe aceleaşi culmi gimnastica feminina. Obţinerea primei note de 10 a NADIEI COMĂNECI, face sa-şi câştige locul binemeritat şi de neînlocuit în gimnastica mondială, făcând să pălească pentru câteva minute până şi revoluţionara apariţie a computerului, pus în imposibilitatea de a afişa nota zece, nota determinată de perfecţiunea evoluţiei PĂSĂRII MĂIESTRE la Montreal. Nadia a rupt barierele performanţelor sportive, „Punând aripi corpului său suplu şi tânăr, sa transforme Olimpiada într-un zâmbet de copil, deschizând noi ritmuri plastice posibilităţilor corpului uman, pe care l-a scos din realitatea cotidiană şi le-a îmbrăcat într-o legendă atrăgătoare, reuşind, cu graţia sa iradiantă de copil, cu farmecul şi faţa ei zâmbitoare, să câştige într-un timp record admiraţia şi dragostea tuturor, ea fiind într-un fel, o justificare a Olimpiadelor de până acum şi a celor ce vor veni”. Cu măiestria şi tehnica aproape de neconceput pentru un copil de paisprezece ani, ne-a „obligat” într-un anumit fel să ducem mai departe ceea ce ea a început, încercând, fiecare dintre noi, prin muncă, ambiţie, perseverenţă şi experienţă, să o reprezentăm şi să-i ducem numele cu mândrie mai departe.